A black day18:28 Apr 24 2008
Times Read: 1,157
I found out that one of the greatest romanian poets died today, on 24 of April 2008, at the age of 66!
Cezar Ivanescu
was born in Barlad, the city where I live now and he was enthusiastic every time he meet a young barladean artist;
was part of the elite circle of writers from the 1970`s generation, a close friend of : Marin Preda, Teodor Mazilu, Nichita Stanescu ...;
was the one who expressed the romanian soul at it`s best using both the ancient traditions and incantatory rhymes, and an original and modern style of writing, in the volumes: "La Baad"(1996), "Rod"(1968),Muzeon(1979), Doina(1983)...
was the exquisite director of Junimea Publishing House and redactor at the Luceafarul literary review
was a man of distinguished intellectual class and a man of wisdom;
he was the husband of Maria Ivanescu our greatest translator;
he was (and I was always honoured by he calling me so) a friend of mine and one of the superior spirits that marked my life and my thinking;
he was a bard and a teacher in the most noble acception of the words;
he was a rebel and a restless and energetic fighter for the Light and for Justice;
he was... a man.
I bow my forehead in the soil that recieved his bones and I weep for him.
DE PROFUNDIS
by Cezar Ivanescu
! acum, fiindcă frigul face bulboane
şi fiindcă eu sînt bolnav şi mă tem,
ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe peşteră,
iar voi să spuneţi: îl vîna în fiecare zi !
! acum, fiindcă sînt sincer şi milos,
vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei
prin care lacrimile găuresc pupilele
şi deci nu plâng: nici rîsul meu
care vă chinuie, vă sluţeşte, feriţi-vă de rîsul meu
într-însul mama e tot albă ! şi inima mea,
acest cîntar social, care atunci cînd eu
voi fi pur de tot se va sfărîma
într-una din părţile balanţei şi va rămîne numai
un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare
scoasă din lac. O, candoarea
capului din inimă, cu braţe !
! lăsaţi-mi numai lapte şi mîncare
pînă mă scol mîini de dimineaţă
căci acum îşi fac turul prin ochi
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinţei !
! şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările,
şi socotiţi-mă-un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările !
! acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani
cu cei lăsaţi de mama,
îngăduiţi-mi deruta suportabilă
şi bucuraţi-vă de înţetepţii tineri !
(din vol. ROD, ed Albatros, Buc, 1985)
COMMENTS
-
Drakontion
12:55 May 01 2008
that's a great episode! hehe